Reporter către tatăl criminalului: Ştiaţi că are un cuţit?
Tatăl: Da, ştiam. Da' a avut mai multe, să ştiţi, că i-a mai luat şi poliţia cuţit.
Nu ştiam că e aşa dificil să-ţi procuri un cuţit. E ceva ce ar trebui mediatizat mai mult. La fel ca tinerii care-şi procură droguri, sau cei care-şi procură arme ilegale. Adică, dacă mă gândesc mai bine, în bucătărie am un întreg arsenal! Cu cât se vinde unul pe piaţa neagră? Contează materialul? Dacă e puţin tocit, cât să las din preţ?
Da frate, fiindcă problema cea mai importantă, e că puştiul a pus mâna pe un cuţit. Păi cu ce pula lui (scuzați-mi franceza) își unge pâinea cu pateu dimineața?
Ba mai deschide gura și Pontulică (
iacă-ta știrea), „[...]
Mai degrabă ar trebui să dăm mai multă atenție acestor cazuri sociale.” Fără supărare bre, nea' Prim-Ministru, da' puteai să-i dai tu mama ajutorului și asistenței sociale, că nu cred că-l ajuta prea mult.
Uită-te la ce spun oamenii din jurul lui, când consuma, era violent. Eu zic că era și când nu consuma, dar indiferent, vorbim în mod evident de un om, puternic anti-social. Nu a rezistat decât opt ani în școală. Nu că era prost, că la noi se termină liceul și dacă vii beat la școală. Ba mai mult, are episoade psihotice când e sub influența drogurilor. Omul ăsta trebuia instituționalizat de mult și tratat, medicamentos măcar, dacă nu vă permiteți psihiatri și psihanaliști.
Ia să fi luat cineva măsuri, după atâtea întâlniri ale specimenului cu poliția, și să-i fi băgat niște Prozac, Xanax, Fevarin, sau măcar o aspirină (aș fi vrut să pun aici aspirina săracului, dar mă îndoiesc că nenică ăsta, Constantin Vlad, amărâtul ăsta care a omorât un biet puști de cinșpe' ani, a avut vreun contact apropiat de conceptul romantico-sexual. Nu-mi închipui decât un ciumpalac, care dă la femeie ca un animal, își trage hainele pe el și pleacă - dar da, cu siguranță s-ar găsi cineva să/mi spună că e lipsa de experiență).
Cine să facă așa ceva? Trebuie să câștige și polițiștii o pâine (nu că ar avea vreo vină, au fost foarte prompți, după crimă).
Uitați-vă în București, unde se mediatizează imediat cel mai mic incident. Toate ciudățeniile mai au loc pe la periferii, care oricum funcționează ca entități separate de capitală. Dar în rest, până nu se ajunge la invaliditate, comă sau crimă, e o durere mare în cot. Altercațiile de genul ăsta sunt extrem de frecvente, în special în est, din prea-iubita Moldovă de unde vin. Mai ales în liceele prost clasate. Însă sunt dispus să pariez că nu se limitează totul acolo.
